luni, 6 aprilie 2015

Ghinionul lui Georgescu de la ANAF sau O conspiratie Vegana

                                                                                            



Era o dimineata speciala. Agentul ANAF Georgescu se pregatea pentru o actiune in forta pe strada Zambilelor.  Doi buticari si o casa de amanet amenintau statul de drept prin evaziune fiscala. Se pregatise pentru momentul acesta inca de pe bancile scolii generale. Rarele filme cu vestul salbatic vazute pe vremea lui Ceausescu l-au facut atata timp sa viseze ca la un moment dat va putea sa  lupte impotriva infractorilor. Acea zi venise. Stia ca in aceste vremuri totul tine de imagine. Cu o zi in urma dusese la spalat Dacia albastra pe care scria cu litere mari si galbene :ANAF . Mai stia un lucru. Ca aceste patru litere provoaca sudori reci pe sira spinarii oricarui infractor economic. Se simtea puternic. Lua o sorbitura din cafeaua cu lapte pe care si-o pregatise cu zece minute in urma. In acel moment isi promise ca nu va mai manca urzici niciodata in viata lui. I se parea nedrept ca in mediul on-line se fac atatea glume pe seama colegilor lui. In momentul cand a fost amendata acea batranica si lui i-a parut rau  dar...stia ca asemenea ei mai sunt cel putin doua mii de batranici care provoaca daune irecuperabile. Facuse un calcul. O batranica vinde aproximativ 3 kg de urzici pe zi. In sapte zile vinde douazecisiunu de kg x 2000 de batranici = Patruzecisidoua de tone fara bon fiscal pe saptamana. 42 DE TONE. Cum sa iti fie mila de aceasta retea infractionala ??? Banii din infractiuni nu au cum sa fie cheltuiti pe medicamente. Batranicile nu sunt nici macar bolnave. Daca sunt cumva actrite? Oare la teatru se intra fara bilet? Hmm... De prin amintirile lui isi aduse aminte de o fraza auzita la stiri : Baga cultura in duba! Eh! Ce vremuri... Tocmai cand gandurile navaleau de-a valma de nicaieri catre constient ii suna telefonul. Era seful lui pe linie ierarhica. Aproba scurt de cateva ori in cele douasprezece secunde cat a durat convorbirea telefonica si inchise putin crispat. Multumirea ii disparuse de pe fata si ii aparu o grimasa care il schimonosea din ce in ce mai tare. Planul se schimbase. Acum era vizat cel mai mare lant de magazine de tip fast-food din lume. Bineinteles doar sucursalele din Romania caci aici are jurisdictie ANAF. Nu intelegea. De ce schimbasera strategia? Tocmai dadea roade. De ce sa se ia de ANAF-ul de o corporatie serioasa care vinde mancare intr-un timp foarte scurt iar lumea e foarte multumita de serviciile lor? Din pacate strada Zambilelor a scapat. Astazi. Si maine mai e o zi.