Era o dimineata speciala. Agentul ANAF
Georgescu se pregatea pentru o actiune in forta pe strada Zambilelor. Doi buticari si o casa de amanet amenintau
statul de drept prin evaziune fiscala. Se pregatise pentru momentul acesta inca
de pe bancile scolii generale. Rarele filme cu vestul salbatic vazute pe vremea
lui Ceausescu l-au facut atata timp sa viseze ca la un moment dat va putea sa lupte impotriva infractorilor. Acea zi venise.
Stia ca in aceste vremuri totul tine de imagine. Cu o zi in urma dusese la
spalat Dacia albastra pe care scria cu litere mari si galbene :ANAF . Mai stia
un lucru. Ca aceste patru litere provoaca sudori reci pe sira spinarii oricarui
infractor economic. Se simtea puternic. Lua o sorbitura din cafeaua cu lapte pe
care si-o pregatise cu zece minute in urma. In acel moment isi promise ca nu va
mai manca urzici niciodata in viata lui. I se parea nedrept ca in mediul
on-line se fac atatea glume pe seama colegilor lui. In momentul cand a fost
amendata acea batranica si lui i-a parut rau dar...stia ca asemenea ei mai sunt cel putin
doua mii de batranici care provoaca daune irecuperabile. Facuse un calcul. O
batranica vinde aproximativ 3 kg de urzici pe zi. In sapte zile vinde douazecisiunu
de kg x 2000 de batranici = Patruzecisidoua de tone fara bon fiscal pe
saptamana. 42 DE TONE. Cum sa iti fie mila de aceasta retea infractionala ???
Banii din infractiuni nu au cum sa fie cheltuiti pe medicamente. Batranicile nu
sunt nici macar bolnave. Daca sunt cumva actrite? Oare la teatru se intra fara
bilet? Hmm... De prin amintirile lui isi aduse aminte de o fraza auzita la stiri
: Baga cultura in duba! Eh! Ce vremuri... Tocmai cand gandurile navaleau de-a
valma de nicaieri catre constient ii suna telefonul. Era seful lui pe linie
ierarhica. Aproba scurt de cateva ori in cele douasprezece secunde cat a durat
convorbirea telefonica si inchise putin crispat. Multumirea ii disparuse de pe
fata si ii aparu o grimasa care il schimonosea din ce in ce mai tare. Planul se
schimbase. Acum era vizat cel mai mare lant de magazine de tip fast-food din
lume. Bineinteles doar sucursalele din Romania caci aici are jurisdictie ANAF. Nu
intelegea. De ce schimbasera strategia? Tocmai dadea roade. De ce sa se ia de ANAF-ul
de o corporatie serioasa care vinde mancare intr-un timp foarte scurt iar lumea
e foarte multumita de serviciile lor? Din pacate strada Zambilelor a scapat.
Astazi. Si maine mai e o zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu