O desteapta

                                                      -poveste imaginata-

                A fost odata ca niciodata o desteapta. Era atat de desteapta incat a reusit sa isi schimbe profesia de dascal catarandu-se pe un val de simpatie izvorat din refuzul de hrana. Valul de alint cu care a fost inconjurata a facut-o pe desteapta asta din povestea noastra sa ridice nasul atat de sus incat nici vulturii nu mai puteau ajunge la el. Se umflase de sine atat de mult incat n-o puteai atinge. De frica sa nu se sparga si vanturile nebune ce salasluiesc in dansa sa faca prapad in cetate. Acum era dregatoare la curte. Dregea si facea toata ziua. Facea atat de multe incat vroia ca imparatia sa ii ofere bani, hrana si privilegii pentru tot restul vietii. Considera ca se sacrifica in fiecare zi dregand si facand. Intr-o zi au venit la curte niste ciobani. Acestia erau suparati din cauza ca dregatorii vroiau sa le impovareze traiul si sa le ia din animalele care ii ajutau in viata de zi cu zi. Desteapta noastra care se considera mare mestera in cuvinte s-a dus sa vorbeasca cu ei. Dorea sa fie inconjurata iar de simpatie caci ,am uitat sa va spun, simpatia se terminase pentru ea demult. Toata lumea o considera o impostoare care predica fals doar pentru bunastarea ei.  Zis si facut! A luat cu ea niste hartii si a inceput sa vorbeasca cu ciobanii. Cum ca ea o sa dreaga si o sa faca. Oamenii demult nu mai credeau in vorbe in acea cetate. Drept pentru care i-au rupt hartiile. Atunci desteapta noastra l-a intrebat pe un cioban daca e prost. Noi stim cu totii ca un om destept stie cat e de de destept si nu va intreba niciodata un alt om daca e prost. Ciobanii au lasat-o-n plata Domnului. N-au zis nici: ,,dregeami-ai si faceami-ai,, si nici altceva. Mai sunt cateva ore si o zi din viata desteptei se va sfarsi. Dar va fi ziua in care o falsa dregatoare de la curte a vorbit pe nas. Pe nasul care sta prea sus. Acolo unde vulturii nu au ce cauta.

1-Q Sapro

Povestitor in tinutul de dincolo. De realitate!