duminică, 19 iunie 2016

Panica din porumb si galeata cu apa

                                     
                                                                          Poveste locala cu accente  sf

                         O zi torida. Caldura mare. Nu adia niciun firicel de vant si parca nici mustele nu mai aveau chef sa zboare. Se auzeau glasuri de greieri lesinati ce parca ziceau: ,, alege-ma pe mine’’. De parca cineva ar alege un greiere. Sa ce? Sa te frece la cap cat e vara de lunga! Si credeti-ma pe cuvant va fi o vara lunga. Porumbul, inalt cam de un metru si saizeci de centimetri statea aliniat si nemiscat asa cum stau soldatii in careu la inspctie. Era duminica si soarele parca se misca ceva mai lenes pe cer. Doar o impresie. Armata de porumb avea o misiune clara. Aceea de a potoli foamea oamenilor in anul ce va veni. Linistea se sparse asemenea unui borcan care cade pe beton. Dinspre sat se apropiau cativa oameni care faceu o galagie de nedescris. La inceput vocile pareau neclare dar cu cat se apropiau mai mult vorbele incepeau sa li se auda din ce in ce mai clar
            -Fxxx-ti pesedeu matii de communist imputit, zbiera unul dintre ei care tinea o coda de steag in mana.
            -Ce ba voi sunteti mai breji? , intreba celalalt cu vocea tremuramda, ati furat de ati rupt.
            -Iti crap capul caxxtxle, zise cel dintai si intra in lanul de porumb in urmarirea comunistului imputit.
                        Comunistul fugea de sarea brazda in inaltul cerului , bag seama ca stia el ce stia. Cel breaz alerga si el fluturand coada de steag. In cele din urma il ajunse si disparura in lanul de porumb. Camera de filmat ramase blocata pe lanul de porumb timp de 20 de ore. Intre timp se facuse luni dimineata. Ziua de Rusalii. Comunistul si cel breaz iesira cu un radiou in mana de la care se auzea o stire despre o rusine nationala fara margini. Cei doi pareau inerti. Cel breaz dadu un telefon si spuse sec : Adu-mi o galeata cu apa langa lanul de porumb. Se asezara pe pamant unul langa altul timp de jumatate de ora pana aparu cel cu galeata de apa. Se ridicara fara a-si vorbi. Cel breaz apuca galeata si ii turna comunistului jumatate din continutul ei in cap. La fel facu si comunistul cu cel breaz.
            -Te-ai trezit?, intreba comunistul.
            -Nu stiu, tu?, replica cel breaz.
            -Nici eu nu stiu.
            -Ar fi bine sa nu se trezeasca ei si sa ne rupa capetele la toti.
            -Nu s-au trezit ei douazecisisase de ani, crezi ca ii va trezi un meci?

            -E belita prietene ca nu e paine si acum nu mai e nici circ.