Soricelul mustacios si branzica de pe stalp

                                

                       A fost odata ca niciodata un soricel care traia intr-un satuc ce avea in mijocul lui un stalp destul de inalt din piatra lucioasa. Nimeni nu stia cine facuse acel stalp sau de ce dar stiau ca a fost acolo dintotdeauna. Pentru a te putea urca pe stalp trebuia sa iei acordul sefului satului. Intr-o buna zi a aparut in varful stalpului o bucata imensa de branza foarte apetisanta care il inebunea pe soricelul mustacios. Pe langa faptul ca stalpul era din piatra lucioasa si nu se putea catara pe el soricelul mai avea o problema: avea labutele alunecoase din cauza unei substante in care intrase cu ceva vreme in urma. Ce am uitat sa va spun e ca soricelul mustacios facea parte dintr-o haita. Era mai-marele lor.

            -Ce sa fac? Cum sa fac?, se tot gandea soricelul plimbandu-se prin padure. Fiind foarte bun prieten cu maimuta, aproape rude (daca putem spune asa), ii veni o idee. Se duse la prietenii lui soricei, purcei si magarusi si le spuse:

            -Ii voi propune sefului satului sa se urce maimuta dupa branza, zise el si asa facu.

Din pacate pentru soricel acesta fu refuzat. Din nu stiu ce motiv acesta fu refuzat.

            -Altcineva! zise seful satului. Acesta stia ca pana la urma trebuia sa se ocupe cineva de bucata de branza, altfel, daca timpul trecea aceasta ar fi inceput sa se strice si sa puta. Acum suntem si noi curiosi: Oare soricelul va trimite pe altcineva sau se va certa cu seful satului?